Descoperirea unei scolioze la copil vine de multe ori la pachet cu numeroase întrebări. Una dintre cele mai frecvente este:
„De ce a apărut?”
Mulți părinți încearcă să găsească o explicație. Se întreabă dacă postura incorectă, greutatea ghiozdanului, poziția la birou sau lipsa activității fizice ar putea fi cauza.
În realitate, în majoritatea cazurilor diagnosticate la copii și adolescenți, vorbim despre scolioză idiopatică, o formă de scolioză pentru care nu există o cauză clar identificată.
Deși medicina a făcut progrese importante în înțelegerea scoliozei, apariția acestei afecțiuni nu poate fi explicată printr-un singur factor.
Ce înseamnă scolioză idiopatică?
Scolioza idiopatică este o deformare tridimensională a coloanei vertebrale care apare fără o cauză cunoscută.
Termenul „idiopatică” provine din limba greacă și înseamnă, literalmente, „de cauză necunoscută”.
Aceasta este cea mai frecventă formă de scolioză, reprezentând majoritatea cazurilor întâlnite la copii și adolescenți.
Scolioza idiopatică nu înseamnă doar o înclinare laterală a coloanei vertebrale. Deformarea implică modificări în toate cele trei planuri ale spațiului:
- deviația laterală a coloanei;
- rotația vertebrelor;
- modificări ale profilului normal al coloanei vertebrale.
Din acest motiv, scolioza este considerată o afecțiune complexă, care necesită o evaluare atentă și individualizată.
De ce apare scolioza idiopatică?
Răspunsul sincer este că, în prezent, nu știm cu exactitate.
Cercetările sugerează că apariția scoliozei idiopatice este influențată de o combinație de factori, printre care:
- predispoziția genetică;
- particularități ale creșterii și dezvoltării;
- factori biomecanici;
- factori neurologici;
- mecanisme de control postural aflate încă în studiu.
Cel mai probabil, scolioza idiopatică nu are o singură cauză, ci rezultă din interacțiunea mai multor factori.
Ce NU provoacă scolioza idiopatică?
Există numeroase mituri despre scolioză.
Până în prezent, nu există dovezi că scolioza idiopatică este cauzată de:
- purtarea ghiozdanului pe un singur umăr;
- poziția incorectă în bancă;
- utilizarea telefonului mobil;
- statul la calculator;
- lipsa activității sportive;
- o postură „greșită”.
Aceste obiceiuri pot influența confortul, postura sau pot provoca disconfort muscular, însă nu sunt considerate cauze ale scoliozei idiopatice.
Pentru mulți părinți, această informație este importantă deoarece elimină sentimentul de vinovăție care apare frecvent după diagnostic.
La ce vârstă apare cel mai frecvent?
Scolioza idiopatică poate apărea în diferite perioade ale copilăriei.
În funcție de momentul apariției, aceasta poate fi clasificată în:
- scolioză idiopatică infantilă;
- scolioză idiopatică juvenilă;
- scolioză idiopatică a adolescentului.
Cea mai frecventă formă este scolioza idiopatică a adolescentului, diagnosticată de obicei între 10 și 18 ani.
Aceasta coincide cu perioada în care organismul trece prin schimbări rapide de creștere.
Cine are un risc mai mare?
Scolioza idiopatică poate apărea atât la fete, cât și la băieți.
Totuși, formele care necesită monitorizare atentă sau tratament sunt observate mai frecvent la fete, în special în perioada de creștere accelerată.
Riscul de progresie este influențat de mai mulți factori, inclusiv:
- vârsta copilului;
- potențialul de creștere rămas;
- gradul curburii;
- tipul scoliozei;
- istoricul familial.
Acesta este motivul pentru care monitorizarea regulată este atât de importantă.
Cum este descoperită scolioza idiopatică?
În multe situații, scolioza este observată pentru prima dată de părinți.
Semnele care pot atrage atenția includ:
- un umăr mai ridicat decât celălalt;
- asimetria omoplaților;
- talie asimetrică;
- înclinarea bazinului;
- modificări observate la aplecarea înainte.
De asemenea, scolioza poate fi identificată în timpul unei evaluări realizate de un kinetoterapeut specializat sau în cadrul unui consult medical.
Confirmarea diagnosticului și stabilirea conduitei medicale sunt realizate de medicul specialist, iar radiografia permite evaluarea curburii și măsurarea unghiului Cobb.
Înseamnă scolioza idiopatică automat durere?
Nu.
Majoritatea copiilor și adolescenților cu scolioză idiopatică nu prezintă durere în stadiile inițiale.
Acesta este unul dintre motivele pentru care afecțiunea poate trece neobservată o perioadă lungă de timp.
Absența durerii nu înseamnă însă că scolioza nu trebuie monitorizată.
Cum se tratează scolioza idiopatică?
Tratamentul depinde de:
- vârsta pacientului;
- gradul curburii;
- riscul de progresie;
- etapa de creștere;
- obiectivele terapeutice.
În funcție de fiecare caz, managementul poate include:
- monitorizare periodică;
- exerciții specifice pentru scolioză (PSSE), precum Schroth, FITS sau alte abordări similare;
- programe individualizate de kinetoterapie adaptate nevoilor pacientului;
- tratament prin corset;
- asocierea mai multor intervenții terapeutice.
Nu există o soluție universală potrivită pentru toți pacienții. De aceea, evaluarea individuală reprezintă un element esențial al procesului terapeutic.
De ce este importantă depistarea precoce?
Perioada de creștere reprezintă momentul în care scolioza poate evolua cel mai rapid.
Depistarea precoce permite:
- monitorizarea atentă a evoluției;
- identificarea riscului de progresie;
- inițierea tratamentului atunci când este indicat;
- adaptarea intervențiilor la nevoile pacientului.
Cu cât informațiile sunt obținute mai devreme, cu atât deciziile pot fi luate într-un mod mai informat și mai eficient.
Întrebări frecvente despre scolioza idiopatică
- Este scolioza idiopatică ereditară?
Există dovezi care sugerează o componentă genetică, însă nu există o regulă simplă care să permită prezicerea apariției scoliozei la un copil.
- Dacă unul dintre părinți are scolioză, copilul va avea automat scolioză?
Nu. Existența unui istoric familial poate crește riscul, însă nu înseamnă că scolioza va apărea obligatoriu.
- Poate fi prevenită scolioza idiopatică?
În prezent, nu există o metodă cunoscută care să prevină apariția scoliozei idiopatice.
- Poate sportul să vindece scolioza?
Activitatea fizică este importantă pentru sănătatea generală, însă nu este considerată un tratament specific pentru scolioza idiopatică.
- Este scolioza idiopatică o urgență medicală?
În majoritatea cazurilor, nu. Totuși, evaluarea și monitorizarea sunt importante pentru identificarea situațiilor în care deformarea poate progresa.
Concluzie
Scolioza idiopatică este cea mai frecventă formă de scolioză întâlnită la copii și adolescenți și, în ciuda numeroaselor cercetări, cauza exactă a apariției sale rămâne necunoscută.
Este important ca părinții să știe că scolioza idiopatică nu este cauzată de poziția în bancă, de ghiozdan sau de o postură incorectă și că, în cele mai multe cazuri, nu există un factor unic care să explice apariția acesteia.
Depistarea precoce, evaluarea specializată și monitorizarea adecvată permit luarea celor mai bune decizii pentru fiecare copil, în funcție de particularitățile și nevoile sale.