Recuperare după artroplastie de umăr

Artroplastia de umăr poate fi recomandată în situații precum:

• Omartroză avansată.
• Artrită reumatoidă.
• Necroză avasculară a capului humeral.
• Fracturi complexe ale umărului.
• Rupturi masive ireparabile ale coafei rotatorilor.
• Artropatie asociată coafei rotatorilor.
• Sechele post-traumatice severe.

Decizia intervenției este stabilită de medicul ortoped în funcție de particularitățile fiecărui pacient.

Intervenția chirurgicală rezolvă problema structurală, însă nu restabilește automat funcția normală a umărului.

După operație pot apărea:

• Reducerea mobilității.
• Slăbiciune musculară.
• Rigiditate articulară.
• Scăderea controlului neuromuscular.
• Limitări funcționale în activitățile zilnice.

Recuperarea urmărește restabilirea progresivă a mobilității și funcției umărului, respectând procesul biologic de vindecare.

Durata recuperării diferă în funcție de tipul protezei, intervenția efectuată și particularitățile pacientului.

Faza 1 – Protecția postoperatorie

Primele săptămâni după intervenție.

Obiective:

• Controlul durerii și edemului.
• Protejarea structurilor operate.
• Menținerea mobilității segmentelor neafectate.
• Educația pacientului.
• Respectarea restricțiilor postoperatorii.

În această etapă, utilizarea ortezei poate fi recomandată conform indicațiilor medicale.

Faza 2 – Recuperarea mobilității

Obiective:

• Creșterea progresivă a amplitudinii de mișcare.
• Reducerea rigidității.
• Îmbunătățirea mobilității funcționale.
• Recâștigarea mișcărilor necesare activităților zilnice.

Exercițiile sunt introduse gradual și adaptate tipului de intervenție.

Faza 3 – Recuperarea forței musculare

În această etapă se urmărește:

• Activarea musculaturii umărului.
• Creșterea forței musculare.
• Îmbunătățirea stabilității articulare.
• Dezvoltarea controlului neuromuscular.
• Creșterea rezistenței la efort.

Faza 4 – Reintegrarea funcțională

Obiective:

• Revenirea la activitățile zilnice.
• Îmbunătățirea funcției membrului superior.
• Creșterea independenței funcționale.
• Adaptarea la activitățile recreative și profesionale.
• Menținerea rezultatelor pe termen lung.

Recuperarea este întotdeauna individualizată și adaptată progresului pacientului.

În perioada postoperatorie pot apărea:

• Durere locală.
• Edem.
• Echimoze.
• Rigiditate articulară.
• Slăbiciune musculară.
• Disconfort la mobilizare.
• Limitarea temporară a mișcărilor.

Aceste manifestări sunt frecvente și sunt monitorizate pe parcursul întregului proces de recuperare.

În lipsa unei recuperări adecvate, pot apărea:

• Rigiditate persistentă.
• Limitarea mobilității.
• Slăbiciune musculară.
• Deficite funcționale.
• Dificultăți în activitățile zilnice.
• Recuperare lentă.
• Scăderea independenței funcționale.

Programul de recuperare urmărește prevenirea acestor situații și optimizarea rezultatului chirurgical.

În majoritatea cazurilor, recuperarea începe precoce, conform protocolului stabilit de medicul ortoped și echipa de recuperare.

Evaluarea de specialitate este importantă pentru:

• Stabilirea obiectivelor individuale.
• Monitorizarea progresului.
• Adaptarea exercițiilor la fiecare etapă.
• Respectarea restricțiilor postoperatorii.
• Maximizarea rezultatului funcțional.

Fiecare pacient are un ritm diferit de recuperare și necesită o abordare personalizată.